Prezenta arhivă prezintă o serie de documente inedite (cu precădere fotografii și scrisori), alături de o selecție din articolele științifice ale lui Horia Hulubei și diverse alte documente conexe, dorința curatorilor arhivei fiind aceea de a o oferi publicului larg cât mai multe informații cu privire la unul dintre părinții fondatori ai fizicii moderne din România.

Horia Hulubei, Fragmente biobibliografice (text preluat și adaptat din Fizica din România la Centenarul Marii Uniri. Părinții Fizicii Moderne de D. Mihalache și A.I. Nicolin, Curierul de Fizică 83, 3 (2018)).

Horia Hulubei (n. 1896 – d. 1972) a fost fondatorul școlilor românești de fizică atomică și fizică nucleară. Anii de formare ai Academicianului Horia Hulubei au fost marcați de perioada Primului Război Mondial, participând, printre altele, la bătălia de la Mărășești și luptând pe frontul de Vest, unde este rănit și decorat apoi cu ordinul Legiunii de Onoare. În anul 1922 își începe studiile universitare în științe fizico-chimice, iar după licența obținută în 1926 lucrează ca cercetător, cu unele întreruperi, până în 1938, la Laboratorul de Chimie Fizică, Sorbonne, Paris, condus atunci de Jean Baptiste Perrin. După revenirea în țară devine profesor întâi la Iași și apoi la București, în perioada 1941-1944 fiind Rector al Universității din București. Horia Hulubei este ales Membru Corespondent în Academia de Științe din România în 1935, iar în 1937 devine Membru Corespondent al Academiei Române, fiind ales Membru Titular în anul 1946. În anul 1949 pune bazele Institutului de Fizică al Academiei (IFA), care se transformă în 1956 în Institutul de Fizică Atomică (IFA).

Horia Hulubei a înțeles foarte bine că unul dintre factorii cei mai importanți de dezvoltare economică a unei țări este cercetarea științifică, iar acest crez i-a călăuzit întreaga activitate dedicată creșterii vizibilității științei românești pe plan internațional. Redăm aici un fragment dintr-o scrisoare adresată unui coleg la data de 30 noiembrie 1935 de Horia Hulubei (care în acea perioadă locuia și lucra la Iași): „Ar fi o fericire să se înțeleagă odată temeinic că unul din factorii cei mai importanți de formare economică a unei țări este cercetarea științifică pură, ca să nu mai vorbim de latura ce ar putea prinde imediat atenția factorilor noștri responsabili, oricât de paradoxal ar părea la prima vedere. Eforturile imense făcute de toate națiile, de orice organizație politică ar fi ele, […], atunci când au fost puse în fața nevoii de a se manifesta pe primul rang al civilizației moderne – și aceasta ca o necesitate absolută a existenței lor – o dovedesc cu prisosință”. Scrisoarea lui Horia Hulubei a fost reprodusă în lucrarea lui L. Kalustian, „Simple note”, Editura Eminescu, 1983.

În cele ce urmează, vom puncta câteva aspecte semnificative ale personalității științifice a marelui savant roman Horia Hulubei, folosind notele biografice publicate de Nicolae Ionescu–Pallas și Petre T. Frangopol. După absolvirea în anul 1926 a Facultății de Științe din Iași, Secția Fizică și Chimie, Horia Hulubei a lucrat în cadrul Laboratorului de Fizico–Chimie al Facultății de Științe, ca asistent al Profesorului Petre Bogdan. A plecat în Franța în anul 1926, ca bursier al statului francez, unde a lucrat în laboratorul lui Jean Baptiste Perrin (n. 1870 – d. 1942), laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926 “for his work on the discontinuous structure of matter, and especially for his discovery of sedimentation equilibrium”. În anul 1933, Horia Hulubei a susținut doctoratul în fizică experimentală, cu o dizertație în domeniul efectului Compton multiplu. În comisia de examinare a tezei de doctorat a lui Horia Hulubei, intitulată “Contribution à l’étude de la diffusion quantique des rayons X”, prezidată de Marie Curie (n. 1867 – d. 1934), dublă laureată a Premiului Nobel, și anume, pentru Fizică în anul 1903 și pentru Chimie în anul 1911, au făcut parte Jean Baptiste Perrin și Charles Mauguin. Teza de doctorat a lui Horia Hulubei a fost apreciată în mod deosebit de fizicianul suedez Karl Manne Georg Siegbahn (n. 1886 – d. 1978), laureat al premiului Nobel pentru Fizică în anul 1924, pentru cercetările efectuate în domeniul spectroscopiei razelor X “for his discoveries and research in the field of X-ray spectroscopy”. Horia Hulubei a publicat atât ca unic autor, precum și în colaborare cu Yvette Cauchois, o serie de lucrări semnificative în domeniul spectroscopiei atomice folosind razele X, în revistele Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l’Académie des Sciences și Journal de Physique et Le Radium, în perioada 1931–1948. În anul 1947 a publicat un articol științific scurt în revista Physical Review, cu titlul “Search for element 87”. După cunoștințele noastre, această lucrare științifică este primul articol publicat în revista Physical Review de un fizician român. Horia Hulubei studiază în lucrare validitatea rezultatelor științifice publicate în anul 1943 în aceeași revistă de fizicianul american F.R. Hirsh, anume “The search for element 87”, Phys. Rev. 63, 93 (1943). Menționăm că în anul 1936, Horia Hulubei a publicat un prim studiu privind elementul chimic 87. Ulterior, într-o altă lucrare efectuată de Horia Hulubei, va denumi Moldavium acest prezumtiv element chimic cu numărul atomic 87. Fiziciana franceză Marguerite Perey, Institutul Curie, Paris, a fost creditată cu descoperirea în anul 1939 a elementului chimic cu numărul atomic Z=87; numele Francium (Fr) pentru acest element chimic a fost adoptat oficial în anul 1949, de către International Union of Pure and Applied Chemistry.

Cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață ai marelui savant român Horia Hulubei, a fost publicat un volum omagial în anul 1966 în Revue Roumaine de Physique, volumul 11, numărul 9-10. În acel volum au fost publicate o serie de articole științifice dedicate lui Horia Hulubei, având ca autori personalități științifice de marcă din străinătate și din România, care l-au cunoscut de-a lungul timpului. Este extrem de important de menționat faptul că în acest volum omagial al revistei Revue Roumaine de Physique au publicat cinci laureați ai Premiului Nobel: Chandrasekhara Venkata Raman (n. 1888 – d. 1970), Louis de Broglie (n. 1892 – d. 1987), Kai Siegbahn (n. 1918 – d. 2007), Linus Pauling (n. 1901 – d. 1994) și Carlo Rubbia. Chandrasekhara Venkata Raman a obținut Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1930 “for his work on the scattering of light and for the discovery of the Raman effect”. Louis de Broglie a obținut Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1929 “for his discovery of the wave nature of electrons”. Kai Manne Siegbahn a obținut Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1981 “for his contribution to the development of high-resolution electron spectroscopy”. Linus Carl Pauling a obținut Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1954 “for his research into the nature of the chemical bond and its application to the elucidation of the structure of complex substances” și Premiul Nobel pentru Pace corespunzător anului 1962 (acordat în octombrie 1963). Carlo Rubbia a obținut Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1984, împreună cu Simon van der Meer “for their decisive contributions to the large project, which led to the discovery of the field particles W and Z, communicators of weak interaction”.

În volumul aniversar au publicat articole extrem de actuale pentru acea perioadă de timp, o serie de fizicieni recunoscuți pe plan internațional, din mai multe țări ale lumii. Menționăm aici pe Ph. Briandet care a publicat o lucrare privind evoluția camerelor cu bule de hidrogen, folosite în studiul interacțiunii particulelor elementare la marile instalații experimentale de la CERN, Geneva, Elveția și IUCN, Dubna, Rusia, precum şi lucrarea lui J.D. Bernal și S.V. King sintetizând cercetările efectuate în principal de J.D. Bernal, privind teoria lichidelor simple. Sigvard Eklund (n. 1911 – d. 2000) a publicat în volumul dedicate savantului Horia Hulubei, un articol privind stadiul dezvoltării la acea dată a centralelor electrice nucleare și perspectivele de dezvoltare în continuare a domeniului. Menționăm în acest context că Sigvard Eklund a activat o lungă perioadă de timp (1961–1981) în calitate de Director General al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), cu sediul la Viena, Austria. În articolul publicat în Revue Roumaine de Physique, S. Eklund menționează următoarele aspecte privind contribuţia lui Horia Hulubei la dezvoltarea AIEA: “Professor Hulubei was a member of the Board of Governors and once Vice-Chairman of the Board. On the General Conference, too, Professor Hulubei has represented his country and was two years ago chairman of the Programme, Technical and Budget Committee of the General Conference. The Agency has greatly benefited from having had a man of Professor Hulubei’s scientific knowledge and experience and international outlook to take part in all these meetings”.




Facultatea de Fizică, Universitatea din București · Arhivă dedicată Acad. Horia Hulubei